Nu Exista Zile Bune, Doar Zile Fara Nervi si Spume

Entropia este fascinanta! Incertitudinea, nu mai zic! trebuie sa existe intr-adevar variabile ascunse (superstitia definita stiintific), ca altfel am putea face lucrurile sa mearga exact asa cum vrea noi, am controla perfect evolutia sistemelor; Butterfly Effect, ya know?!.

Cum incepe o saptamana buna?


Luni dimineata, ma grabesc sa ajung la laborator, ma incalt, rup adidasii; ma incalt cu altii, ma duc la baie, rup slitul de la blugi; ma duc ma schimb; imi dau seama ce naspa va fi saptamana; ajung la fuckultate si profu de seminar la efm la care avem examen joi imi da 4 pagini cu niste injuraturi matematice, formule de gasit piatra filosofala si fantana tineretii pe care ar fi bine sa le fac pana la examen, ca presimt ca din ele vom servi otrava.
Luni am innebunit scriind pana la miezul noptii.---dorky freaky nutcase!

Marti ma trezesc blestemandu-mi nanosecundele, ma duc sa infulec ceva pana ma apuc iar de framantat exercitiile la EFM. Colega mea de camera, adresand aceleasi urari de bine timpului scurt de somn si lung de munca, fuge spre statia de RAblaTB. Uitandu-si in camera ambele telefoane pe care le observ (slava Fortzei) in timp util fix cand sa ma duc sa iau ouale clocotinde de pe foc; uit sa opresc plita, insfac telurile si fug pe scari ca electronul excitat de pe straturi si o prind la timp;

Danutza mea face greseala sa se intoarca putin din drum - semn de mare ghinion si treburi intorse pe dos pe tot parcursul zilei. Ii dau merele amneziei si cand ajung la usa caminului constat cu stupoare ca sa inchis usa de tot in urma mea, eu cea fara sinapse decente care am uitat sa iau cheile cu cartela de acces sau macar telefonul ca sa chem pe cineva sa deschida.

E foarte romantic sa stai la 7 diminieata in fata caminului in pijamale si cu fatza de manjita de perna strigand la nimeni sa deschida; noroc cu javrele dragalase care aratau mai bine la ochi ca mine, ca mi-au tinut de urat in cele cateva minute de oroare hilara pana cand a mai inceput si alta lume sa iasa sa mearga la sclavia voluntara numita job.

Trecand peste faza asta ma duc la cursuri. Primul curs electronica. Intra profu si ne pomenim ( cei 2 care eram) ca zice profu ca dam partialul azi. nu nu nu, sa ne intelegem : partialul a fost stabilit saptamana viitoare. dar noi facem cursul cu vreo 2.5 profi care evident vorbesc in dialecte diferite nu s-au inteles unul ce am hotarat cu altul.

Am depasit momentul, vine laboratorul la aceeasi minunata electronica. La care din nou loz necastigator si aducator de experienta : lucrarea nefunctionala. Se chinuie profu 2 ore sa isi dea seama ce nu merge si concluzia a fost : nu merge, s-a stricat. Pentru ca la noi nu strica nimeni nimic: lucrurile se strica; ele pe insele, cu de la ele putere, ca asa vrea vointa lor sa faca.

Miercuri, nici nu mi se crapa pupila bine, imi fac un nescafe si vars toata cana in pat! praf la Nucleara, cum altfel.. si  dupa amiaza aflu ca statusul visului meu american e disociat si ambiguu...Astept sa sara iepurele ca sa-l impusc. Astazi am incercat prima vanatoare, am alergat mai tare ca norocul pe langa lume. De fapt acum functionez pe avarie.

Saptamana asta a fost defecta. Si va continua.
Duminica mergem sa pazim tufisurile de la Stang pe langa unde se va alerga la extraodinemaipomenita manifestare sportiva a studentilor. Trebuie sa ne infiintam acolo la ore inumane, malefice si perverse de genul 9 dimi. dar lasa ca o sa fugarim ghinionul ca doar e cros!

Mie imi place sportul, dar in cazul de fata as prefera sa stau sa miros cum zboara norii. Asa ca fiti solidari, tineri soimi ai handica-Patriei noastre, veniti sa sustineti cauza. Si motivul. Si peretii. Si groapa. De potential.

Hai ca dau cu Principiul Incertitudinii in ghinion!