A fost inca o data...

Cu lacrimi de fericire in ochi si spirit inflacarat in chiept, cant "Vesnica pomenire" afurisitei de sesiune de iarna! niciodata coliva n-a fost mai bine fiarta ca acum si mai putin fiarta decat va fi la vara.Ca tot ultimu examen s-a petrecut in duminica de dupa Sambata Mortilor.

Serios, un examen ruda cu Inchizitia si toate canoanele bisericesti, blestemate fie-le neamul. Si nu ca ar fi fost subiecte grele, da munca depusa a priori fatidicei ore au scos branza din materia mea cenusie.

Dupa o noapte de viscol rusesc care indemna la tuica fiarta si lancezeala, noi am fost disperatii care au dat zapada din fata facultatii. In care luminile erau stinse si nea portaru se holba la noi ca la ursi polari bronzati ce naiba cautam noi duminica la scoala. Pai, ce sa facem si noi, daca tot nu dam pe la biserica, am zis sa dam si noi examenu la Atomica (WTF?!?!?!?!)


In fine, trece si furca asta caudina si vine sfantul moment in care sa plec din celula mea de camin spre casa. Pe acelasi viscol si drumuri bucurestene infecte. Fireste ca am incurcat statiile de metrou si uitand sa schimb la Eroilor era sa pierd trenu. Si pentru ca am reusit sa ajung cu 5 minute inainte sa plece, am calatorit fara loc rezervat, adica per pedes pe hol in frig, alaturi de o con-sateana de-a mea pe care tanti de la ghiseu a fraierit-o cerandu-i pretul integral al biletului, in ciuda celor 50 de procente de reducere alocate studentului.(!@#@$#%^$%^@! si tot neamul lui de CFR!)..

Gara de Nord pe timp de iarna e raiul polar. Rusii is cei mai fericiti, parca e la ei in gara.Atata lene si lipsa de respect rar mai vezi. Troienele de zapada de pe peron si inclusiv pe calea ferata imi spuneau ca angajatii au ramas cu siguranta doborati de viscol pe dedesubt incercand sa dea zapada sau macar asta ne doream cu totii trangand de bagaje in gerul post-Boboteaza si pre-Ballentine's Day. (da, asta e numele adevarat).
.
Bine ca mi-a tinut de urat tele-spikeru pe post de ascultici cu otrava muzicala pentru suflet..
Spre marea mea uimire, trenul, desi a plecat cu remorca impinsa si caii nemancati, a ajuns acasa la timp=bonus. Ca sa pot spune ca totul e bine cand se termina cu bine.
Si cu asta se incheie inca o serie de razboaie stiintifico-umane pe care le voi tot duce intr-un fel sau altul pentru tot restul existentei mele fizice. Bataliile sangeroase s-au finalizat fara pagube notabile.

Tot ce s-a pierdut au fost neuroni, transpiratie, timp si mai ales somn. Dintre care singurele resurse regenerabile fiind somnul, care niciodata nu e prea mult si pe care il voi recupera cu succes in aceasta saptamana binecuvantata pe care o petrec in minunata mea familie in care voi presta acelasi rol de parazit pe care il indeplinesc cu succes de 20 de ani and counting.


Tocmai ce am revenit in lumea cu miros de tipar si biblioteca for pleasure si am inceput o carte pe care o recomand tuturor si anume "Istoria Lumii de la Big Bang pana in prezent" de Cynthia Stokes Brown. O gasiti la orice chiosc de ziare la super pretul de 10 lei, ca se lichideaza stocul de la "Saptamana Financiara"

E o sinteza nemaipomenita care prezinta imaginea de ansamblu a ceea ce a determinat starea noastra actuala fara sa bata campii cu tipicele date istorice si ideologii politice.Sunt la capitolul 4 si mi se pare ok. Poate prea usoara pentru astia mai inzestrati de natura cu surplus de sinapse si numere cu 4 cifre ale IQ-ului (da, stiu k nu exista, geniilor). Mi-am cumparat si "Urmatorii 100 de ani" de George Freidman, asa, de dragul continuitatiii :P

Acestea ziind fise, ma inclin cu multa consideratie pentru cei care isi vor asterne ochii plictisiti asupra acestor randuri elucubrante scrise de niste creaturi mai plictisite ca ei.
 Hakuna Matata!